GARA BURDUJENI ISTORIC

La inceput gara exista numai ca o simpla halta pe locul unde se gasea cantonul c.f.r. nr.283(fost nr. 2) servind pentru debarcarea calatorilor in comuna Burdujeni. Primul sef de statie a fost Cretar. In dictionarul judetului Botosani la pag.67-68, citim:



''Burdujenii statie de dr. d f,jud Botosani, pl. Siretul, Burdujeni-Sat, pe linia Pascani Burdujeni. Se afla intre statiile Veresti( 14,8 km) si Iticani (1,6 km) Inaltimea deasupra nivelului marii era de 268m, 40. Venitul aceste statii pe anul 1896 a fost de 1.311.928 lei 58 bani". Datorita legaturii noastre cu strainatatea in anul 1881, statul roman,a inchiriat si jumatate din statia Itcani (Aron Pumnul) pe teritoriul austriac, pentru gara si vama romaneasca la frontiera, aceasta a durat pana in anul 1902 cand s-a terminat de construit etajul superior si cele doua pavilioane laterale. Aceste se afirma pe baza raportului adresat de Ministrul de Domenii in anul 1901 de ing. Vernescu.

Constructia gari a inceput in anul 1869 cand s-a ridicat corpul central al cladirii. Ulterior, intre anii 1895- 1903 a fost realizat etajul superior impreuna cu doua aripi laterale pentru a deservi diferite compartimente de trafic si miscare, lucrarile fiind conduse de o renumita firma austriaca din Strusberg. Gara Burdujeni era un important si reprezentativ punct feroviar de granita al Romaniei, la fosta frontiera de nord cu Austro-Ungaria.Edificiul, ridicat pe un teren mlastinos, dupa modelul garii din Frieburg (Elvetia), a necesitat ample lucrari de drenaj, terasament si asigurarea unui fundament solid din grinzi mari de stejar.

De mentionat ca pe locul unde s-a ridicat gara, au fost numai mlastini si stufarisuri, din cauza depresiunilor terenul continea balti si mlastini, acoperite cu rogozuri si papuris, deasupra carora zburau pasari salbatice acvatice. Numeroase izvoare ce faceau ca pamantul sa musteasca de apa, au fost concentrate intr-un singur punct. Terenul mlastinos a fost secat intai cu pompe si canale de scurgere pe dedesubt, apoi, impreuna cu intreg terasamentul de manevra a masinilor a fost denivelat cu pamant si prundis adus. Apa a fost centralizata intr-un iaz, prin canale subterane care se uneau, scurgandu-se apoi in raul Suceava. Pentru asigurarea unui fundament mai solid, s-au asezat una langa alta grinzi mari de stejar de marimea copacului. Astfel s-a format o rezistenta pardoseala, deasupra care s-a ridicat gara .

Aceasta gara a fost construita de caramida rosie lustruita, edificiul se compune din parter si doua etaje, unde incaperile prevazute in plan, indeplineau cerintele de atunci,vizate de seful statiei de atunci Romulus Barsan, care si-a pus toata sarguinta, prevazand ca nimic sa nu lipseasca impunatoarei statii. Zece perechi de linii formeaza reteaua din statie, tot acolo se afla si magaziile de depozitare.

Incaperile garii Burdujeni erau repartizate astfel:

Parter birourile necesare servicilor de posta si c.f.r. Incepand cu aripa dreapta a garii, cand mergi spre Iticani , patru incaperi erau ocupate de oficiul postal, in spatele oficiului se afla o camera mica, despartita printr-o sala din care porneste o scara sus la orfelinatul "Regina Maria" si scoala profesionala.Langa posta existau trei camere mai mici, unde se faceau serviciul de revizie de telefoane si telegraf. Apoi urmau sala de biblioteca , birourile de miscare, casieria salile de asteptare, cu cele doua restaurante si sala de receptie, care pana la mutarea frontierei servea la serviciul de vamuire.Tot in aceasta sala in capatul ei, erau scena cu cortina si unele decoruri, amenajata de fostul sef de gara R. Barsan pentru trupele de artisti ce plecau in turneu si se opreau sa reprezinte piese romanesti. Tot in gara la o distanta de cativa metri spre apus , era atelerul C.F.R. cu tot materialul tehnic necesare repararii masinilor.

Cele doua etaje erau ocupate proportional de orfelinatul ''Regina Maria" si scoalile profesionala si primara, ambele pendinte denumite institutii de binefacere si educatie culturala a cefereului.

In fata garii pe aleea R Barsan (Jean Bart) care se termina in B-dul Ferdinand I pe ambele parti odata cu gara s-au facut si 49 pavilioane (a cate doua apartamente) locuinte de serviciu pentru personalul ceferist.

Importanta ce o avea Burdujeni ca loc de tranzit si prin care se face legatura cu strainatatea, se constata cu mult inaintea infiintarii noi gari, aceasta s-a confirmat la conferintele din Ratibor- Germania, din 8 martie 1882 si Salzburg 24 mai, acelasi an in care s-a hotarat infiintarea unui trafic roman-nord-german, care sa fie deservit de rutele: Varciorova, Predeal si Burdujeni.

Pana in anul 1960, Sala principala era singura sala festiva din municipiu, in care se desfasurau baluri CFR si ale Primariei, obicei care au revenit in prezent. De asemeni in Sala principala s-a realizat, la scara 1:1, o statuie a lui Stefan cel Mare, care ulterior a fost turnata in bronz si amplasata pe platoul Cetati de Scaun.

sursa :Monografia comunei Burdujeni

GARA BURDUJENI

DETELII DESPRE RESTAURAE

Intrucat cladirea Statiei CF Burdujeni a fost declarata monument istoric, nu putem omite cateva amanunte pe care putini le cunosc. Astfel, in 1868, prin Decretul-lege nr. 941, semnat de domnitorul Carol I, se puneau bazele constructiei liniei ferate Suceava - Iasi, cu ramificatii spre Roman si Botosani. Linia de cale ferata Burdujeni - frontiera - Roman a fost data in folosinta la 15 decembrie 1869.In 1892, pe un teren pus la dispozitie din mosia Burdujeni, pe valea mlastinoasa a raului Suceava, o zona plina de izvoare locale, incepeau lucrarile de construire a noii gari. Terenul a fost desecat cu pompe, iar apele au fost captate in drenuri subterane si dirijate spre raul Suceava.
Infiintarea si dezvoltarea statiei de cale ferata Suceava-Burdujeni,in perioada anilor 1898-1902,a devenit o necesitate strigenta pentru efectuarea activitatilor specifice de frontiera,la granita de nord a Romaniei cu Imperiul Austro-Ungar. Cladirea garii,finalizata in anul 1898,a fost realizata dupa modelul celei din Frieburg din Elvetia.Eate un edificiu impunator,cu o compozitie arhicteturala deosebita,care il inscrie simultan drept unicat al constructiilor feroviare din Romania,dar ca si monument din patrimoniul national.


Ansamblul cladirii cuprinde un corp central,in care a functionat punctul de revizie vamala,lateral fiind amplasate salile de asteptare si casele de bilete.Fosta sala a vamii are plafonul din structura in casete patrate,pictate cu model floral viu colorat.Iluminarea naturala este realizata prin ferestre ovale,amplasate lateral,in partea superioara a cladirii.
Aceasta sala, considera o capodopera de arhictetura, a fost restaurata in asa maniera incat sa poata fi conservat aspectul initial.
Exteriorul, realizat din caramida aparenta, furnizata de fabrica de caramizi Ciurea, ce apartinea cailor ferate romane, are un aspect monumental,impunator cu influente baroce. Cladirea a fost consolidata si modernizata pentru prima oara intre anii 1956-1961,de catre Administratia Cailor Ferate Romane,ocazie cu care s-a introdus in cladire incalzirea centrala si apa potabila. De asemenea, dupa inlocuirea pardoselei de lemn dintre etaje cu plansee si grinzi din beton armat, a mai fost construit inca un etaj,destinat activitatilor de telecomunicatii.


Cea de a doua modernizare, consolidare si restaurare s-a desfasurat in perioada anilor 2000-2006. Solutiile selectate pentru consolidarea elementelor de rezistenta si peretilor, precum si cele privind restaurarea elementelor de arhictetura ale cladirii au fost concepute pornind de la ideea readucerii edificiului la starea initiala de forma si culoare,folosind totodata materiale de constructie moderne si facilitatile oferite de tehnologia informatiei si comunicatiilor in prestatiile de servicii feroviare.
Exteriorul cladirii a fost curatat astfel incat caramida sa nu sufere degradari si au fost completate zonele cu lipsuri si degradari ale fatadei. Copertina peronului principal a fost refacuta in intregime iar peronul a fost pavat cu gresie antiderapanta. Acoperisul a fost executat cu tabla Lindab. Tamplaria veche a fost inlocuita integral cu alta din lemn stratificat si geamuri de tip termopan, ce o imita foarte bine pe cea initiala. Piata Garii a fost refacuta cu pavele de trafic greu, in doua nuante coloristice, au fost inlocuite racordurile electrice, stalpii si lampadarele ce asigura iluminatul, a fost refacuta canalizarea si s-au executat de asemenea multe lucrari.
In holul central au fost refacute elementele decorative ale tavanului si peretilor, pastrandu-se forma , modelul si coloritul anterior. Au fost curatati peretii, pardoseala si mozaicul, au fost refacute consolele cu globuri noi pentru a optimiza iluminatul.


Holul perimetral este acum prevazut cu scafe si candelabre noi, dar si cu panouri electronice de informare a calatorilor. Casele de bilete asigura vanzarea legitimatilor de calatorie in sistem tiketing.
Alte elemente de modernizare ale holului perimetral constau in refacerea pardoselii cu decoratiuni de diferite culori, a lambriului, a instalatiilor electrice si de de iluminat, retelei de apa si instalatiei de incalzire.


SURSA -Din bibliografia COMPANIA NATIONALA DE CAI FERATE,,CFR''-SA

BISERICA DE LEMN DIN SAT BANESTI COMUNA FANTANELE

Nota : Acest articol este sub incidenta dreptului de autor
Biserica de lemn cu hramul Sf'' Nicolae'',ctitorita in anul 1705-1707 de catre un mic boier pe nume Stefan Stamate, din satul vecin Baluseni azi numit Stamate.Acest sfant lacas, locul de rugaciune al strabunicilor,a invins intemperiile vremii de peste trei secole,prin truda si grija fiecarui credincios de-a lungul existentei sale.De aceea consider,ca este de datoria mea si a tuturor credinciosilor,acestui sfant lacas,de curand declarat monument istoric,de a sprijini prin toate mijloacele existenta acestui sfant lacas in timp.Existenta ce neceseta suport financiar,din pacate insuficient din bugetul local,pentru lucrari urgente de reparati.Aceasta biserica de lemn,are si o valoare culturala,aici odihneste bunica lui Mihai Eminescu.Toti cei interesati pot vizita acest sfant lacas pe 6 decembrie cand se oficiaza slujba de praznuire,iar pentru cei ce pot ajuta cu sprijin financiar pot face donatii, parohiei din satul Banesti comuna Fantanele judetul Suceava.Pentru relatii:tel 0742151622 e-mail curcanionel@Gmail.com sau robysv@yahoo.com

Biserica de lemn din sat Banesti comuna Fantanele judetul Suceava: Biserica de lemn din satul Banesti comuna Fantanele judet Suceava

Biserica de lemn Sfântul Nicolae din satul Băneşti (judeţul Suceava) este un lăcaş de cult ortodox care a fost atestat din perioada anilor 1705-1707. O importanţă deosebită din punct de vedere cultural o prezintă faptul că în cimitirul de pe lângă această biserică se odihneşte bunica lui Mihai Eminescu, Paraschiva Iuraşcu, mama Ralucăi Iuraşcu.

Localizare

Satul Băneşti, parte a comunei Fântânele, se află situat la o distanţă de numai 8 km de localitatea Vereşti. Satul, cu oameni gospodari, păstrează cu sfinţenie credinţa şi tradiţiile străbune. Drumul ce uneşte localitatea de satul Vereşti, trece prin centrul satului; drumul este presărat de o parte şi de alta cu un aliniament de tei. Din centrul satului se desprinde un drum cândva pietruit, iar în prezent modernizat graţie programului SAPARD. Şi dacă peste tot în sat se percep urmele timpului, la vreo sută de metri pe acest drum timpul şi-a conturat alte forme sub imaginea unei "Bisericuţe de lemn"

Biserica de lemn din sat Banesti comuna Fantanele judetul Suceava: Biserica de lemn din sat Banesti comuna Fantanele judetul Suceava: Biserica de lemn

SITEU-RI DE ACELASI AUTOR

Biserica de lemn site - builder

Traditii si obiceiuri

De acelasi autor

Alte articole de acelasi autorMai multe imaginii-slideComuna FantaneleSAT BANESTI

Hramul de praznuire a acestui sfant lacas