La inceput gara exista numai ca o simpla halta pe locul unde se gasea cantonul c.f.r. nr.283(fost nr. 2) servind pentru debarcarea calatorilor in comuna Burdujeni. Primul sef de statie a fost Cretar. In dictionarul judetului Botosani la pag.67-68, citim:
''Burdujenii statie de dr. d f,jud Botosani, pl. Siretul, Burdujeni-Sat, pe linia Pascani Burdujeni. Se afla intre statiile Veresti( 14,8 km) si Iticani (1,6 km) Inaltimea deasupra nivelului marii era de 268m, 40. Venitul aceste statii pe anul 1896 a fost de 1.311.928 lei 58 bani". Datorita legaturii noastre cu strainatatea in anul 1881, statul roman,a inchiriat si jumatate din statia Itcani (Aron Pumnul) pe teritoriul austriac, pentru gara si vama romaneasca la frontiera, aceasta a durat pana in anul 1902 cand s-a terminat de construit etajul superior si cele doua pavilioane laterale. Aceste se afirma pe baza raportului adresat de Ministrul de Domenii in anul 1901 de ing. Vernescu.
Constructia gari a inceput in anul 1869 cand s-a ridicat corpul central al cladirii. Ulterior, intre anii 1895- 1903 a fost realizat etajul superior impreuna cu doua aripi laterale pentru a deservi diferite compartimente de trafic si miscare, lucrarile fiind conduse de o renumita firma austriaca din Strusberg. Gara Burdujeni era un important si reprezentativ punct feroviar de granita al Romaniei, la fosta frontiera de nord cu Austro-Ungaria.Edificiul, ridicat pe un teren mlastinos, dupa modelul garii din Frieburg (Elvetia), a necesitat ample lucrari de drenaj, terasament si asigurarea unui fundament solid din grinzi mari de stejar.
De mentionat ca pe locul unde s-a ridicat gara, au fost numai mlastini si stufarisuri, din cauza depresiunilor terenul continea balti si mlastini, acoperite cu rogozuri si papuris, deasupra carora zburau pasari salbatice acvatice. Numeroase izvoare ce faceau ca pamantul sa musteasca de apa, au fost concentrate intr-un singur punct. Terenul mlastinos a fost secat intai cu pompe si canale de scurgere pe dedesubt, apoi, impreuna cu intreg terasamentul de manevra a masinilor a fost denivelat cu pamant si prundis adus. Apa a fost centralizata intr-un iaz, prin canale subterane care se uneau, scurgandu-se apoi in raul Suceava. Pentru asigurarea unui fundament mai solid, s-au asezat una langa alta grinzi mari de stejar de marimea copacului. Astfel s-a format o rezistenta pardoseala, deasupra care s-a ridicat gara .
Aceasta gara a fost construita de caramida rosie lustruita, edificiul se compune din parter si doua etaje, unde incaperile prevazute in plan, indeplineau cerintele de atunci,vizate de seful statiei de atunci Romulus Barsan, care si-a pus toata sarguinta, prevazand ca nimic sa nu lipseasca impunatoarei statii. Zece perechi de linii formeaza reteaua din statie, tot acolo se afla si magaziile de depozitare.
''Burdujenii statie de dr. d f,jud Botosani, pl. Siretul, Burdujeni-Sat, pe linia Pascani Burdujeni. Se afla intre statiile Veresti( 14,8 km) si Iticani (1,6 km) Inaltimea deasupra nivelului marii era de 268m, 40. Venitul aceste statii pe anul 1896 a fost de 1.311.928 lei 58 bani". Datorita legaturii noastre cu strainatatea in anul 1881, statul roman,a inchiriat si jumatate din statia Itcani (Aron Pumnul) pe teritoriul austriac, pentru gara si vama romaneasca la frontiera, aceasta a durat pana in anul 1902 cand s-a terminat de construit etajul superior si cele doua pavilioane laterale. Aceste se afirma pe baza raportului adresat de Ministrul de Domenii in anul 1901 de ing. Vernescu.
Constructia gari a inceput in anul 1869 cand s-a ridicat corpul central al cladirii. Ulterior, intre anii 1895- 1903 a fost realizat etajul superior impreuna cu doua aripi laterale pentru a deservi diferite compartimente de trafic si miscare, lucrarile fiind conduse de o renumita firma austriaca din Strusberg. Gara Burdujeni era un important si reprezentativ punct feroviar de granita al Romaniei, la fosta frontiera de nord cu Austro-Ungaria.Edificiul, ridicat pe un teren mlastinos, dupa modelul garii din Frieburg (Elvetia), a necesitat ample lucrari de drenaj, terasament si asigurarea unui fundament solid din grinzi mari de stejar.
De mentionat ca pe locul unde s-a ridicat gara, au fost numai mlastini si stufarisuri, din cauza depresiunilor terenul continea balti si mlastini, acoperite cu rogozuri si papuris, deasupra carora zburau pasari salbatice acvatice. Numeroase izvoare ce faceau ca pamantul sa musteasca de apa, au fost concentrate intr-un singur punct. Terenul mlastinos a fost secat intai cu pompe si canale de scurgere pe dedesubt, apoi, impreuna cu intreg terasamentul de manevra a masinilor a fost denivelat cu pamant si prundis adus. Apa a fost centralizata intr-un iaz, prin canale subterane care se uneau, scurgandu-se apoi in raul Suceava. Pentru asigurarea unui fundament mai solid, s-au asezat una langa alta grinzi mari de stejar de marimea copacului. Astfel s-a format o rezistenta pardoseala, deasupra care s-a ridicat gara .
Aceasta gara a fost construita de caramida rosie lustruita, edificiul se compune din parter si doua etaje, unde incaperile prevazute in plan, indeplineau cerintele de atunci,vizate de seful statiei de atunci Romulus Barsan, care si-a pus toata sarguinta, prevazand ca nimic sa nu lipseasca impunatoarei statii. Zece perechi de linii formeaza reteaua din statie, tot acolo se afla si magaziile de depozitare.
Incaperile garii Burdujeni erau repartizate astfel:
Parter birourile necesare servicilor de posta si c.f.r. Incepand cu aripa dreapta a garii, cand mergi spre Iticani , patru incaperi erau ocupate de oficiul postal, in spatele oficiului se afla o camera mica, despartita printr-o sala din care porneste o scara sus la orfelinatul "Regina Maria" si scoala profesionala.Langa posta existau trei camere mai mici, unde se faceau serviciul de revizie de telefoane si telegraf. Apoi urmau sala de biblioteca , birourile de miscare, casieria salile de asteptare, cu cele doua restaurante si sala de receptie, care pana la mutarea frontierei servea la serviciul de vamuire.Tot in aceasta sala in capatul ei, erau scena cu cortina si unele decoruri, amenajata de fostul sef de gara R. Barsan pentru trupele de artisti ce plecau in turneu si se opreau sa reprezinte piese romanesti. Tot in gara la o distanta de cativa metri spre apus , era atelerul C.F.R. cu tot materialul tehnic necesare repararii masinilor.
Cele doua etaje erau ocupate proportional de orfelinatul ''Regina Maria" si scoalile profesionala si primara, ambele pendinte denumite institutii de binefacere si educatie culturala a cefereului.
In fata garii pe aleea R Barsan (Jean Bart) care se termina in B-dul Ferdinand I pe ambele parti odata cu gara s-au facut si 49 pavilioane (a cate doua apartamente) locuinte de serviciu pentru personalul ceferist.
Importanta ce o avea Burdujeni ca loc de tranzit si prin care se face legatura cu strainatatea, se constata cu mult inaintea infiintarii noi gari, aceasta s-a confirmat la conferintele din Ratibor- Germania, din 8 martie 1882 si Salzburg 24 mai, acelasi an in care s-a hotarat infiintarea unui trafic roman-nord-german, care sa fie deservit de rutele: Varciorova, Predeal si Burdujeni.
Pana in anul 1960, Sala principala era singura sala festiva din municipiu, in care se desfasurau baluri CFR si ale Primariei, obicei care au revenit in prezent. De asemeni in Sala principala s-a realizat, la scara 1:1, o statuie a lui Stefan cel Mare, care ulterior a fost turnata in bronz si amplasata pe platoul Cetati de Scaun.
sursa :Monografia comunei Burdujeni
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu